Monumentul își dezvăluie o funcție: odată trezit, se deschide și începe să atragă nava spre interior.
Arhitectura concentrică se închide în jurul expediției, în timp ce lumina din față devine imposibil de măsurat. Nava este atrasă spre interior, până când traversarea nu mai înseamnă control, ci acceptarea pragului, iar distanța lasă loc trecerii. Se deschide un drum pe care nicio frontieră cunoscută nu îl poate cuprinde.
Ce mai rămâne din alegere când trecerea începe să atragă nava?