Chemarea devine coborâre
Suprafața dispare deasupra Astrei odată cu începutul coborârii. Kilometri de gheață se închid în jurul luminii firave a costumului ei, în timp ce înaintează spre marea captivă sub gheața Titanului.

Depărtarea deschisă lasă loc presiunii, spațiului tot mai îngust și unei coborâri fără răgaz. Secvențe de amintire, un semnal care se îndepărtează și o lumină slabă tulbură coborârea, fără să explice ce așteaptă dedesubt.
Expediția nu mai privește misterul dintr-un loc sigur. A intrat în trecere, iar fiecare metru coborât face lumea de sus mai greu de regăsit.
Ce este lumina slabă de dedesubt și de ce semnalul continuă să se îndepărteze?

